Atelierele Manastirii Pasarea au luat fiinta din initiativa patriarhului Miron Cristea, ca sursa de venit pentru intretinerea obstii si asezamantului. Calugaritele si surorile traiau, ca si astazi, mai multe intr-o casa, rar cate una sau mai mult de patru, alcatuind astfel o mica familie, sub autoritatea unei dintre ele, de regula cea mai batrana. Se intretineau din munca lor migaloasa, la care se adauga mica subventie primita de la stat.
Incepand cu anul 1921, pe vremea staretei Filofteia Constantinescu, cu aprobarea autoritatii bisericesti, au fost aduse in manastire 74 de copile orfane, ramase fara parinti din primul razboi mondial. Manastirea primea de la Societatea orfanilor de razboi cate 17 lei pe luna de fiecare copila, pentru hrana si imbracaminte, iar de doua ori pe an li se dadea asistenta medicala gratuita. In lipsa unui camin in manastire, orfanele au fost impartite, cate una sau doua si chiar trei pe la maici, care le-au primit in casele lor, purtandu-le de grija ca niste adevarate mame. Li s-a infiintat si o scoala, care a functionat in trapeza manastirii, la inceput cu 32 de eleve, iar din 1928, cu 74 de eleve in cele patru clase primare. scoala avea o invatatoare laica si o calugarita ca maestra de lucru manual si activitati practice, indeosebi cusatorie, broderie, dantelarie. La scoala invatau carte si indeletniciri practice, iar in casele maicilor se deprindeau cu gospodaria si educatia religioasa. Unele din obiectele lucrate artistic de mana de aceste copile au fost prezentate la expozitia manastirilor din toamna anului 1925, si s-au bucurat de frumoase aprecieri. Dupa absolvirea claselor primare, orfanele au fost trimise la scoli de cultura generala sau scoli profesionale. Nu exista atelier manastiresc, ci lucra fiecare in casa panzeturi si broderie.
Din 1939, in manastire s-a infiintat un mic atelier in care surorile incepatoare invatau torsul lanii, tesaturi de panza taraneasca si ajururi, iar maicile lucreaza mohairuri, camilafci, impletituri de ciorapi si croitorie, maistra fiind monahia Filareta Slatan. Pana atunci, maicile lucrau fiecare in casa panzeturi. S-a infiripat si un mic atelier de activitati casnice, in care surorile tinere invatau torsul lanii, tesaturi de panza taraneasca si ajururi, sub indrumarea maicii Arsenia Demetriade, in timp ce calugaritele mai varstnice lucrau in casele lor mohairuri, panza pentru camilafci, impletituri de ciorapi si croitorie, din care se intretineau, la care se adauga subventia de la stat.
In timpul staretei Amfilohia Popescu, prin decizia patriarhului Justinian in 19 decembrie 1950 s-a infiintat o cooperativa mestesugareasca cu trei sectii: covoare, tesaturi nationale, broderie si confectii, integrata in Uniunea Cooperativelor de Productie Mestesugaresti, a carei prima presedinta a fost maica Mihaela Paun. Cooperativa mestesugareasca a inceput sa functioneze productiv in primele luni ale anului 1951, cu un numar restrans de 81 maici si surori, din care 77 erau lucratoare si 4 functionare.
Pentru maicile neincadrate in cooperativa mestesugareasca s-au infiintat ateliere manastiresti, unde se confectionau articole de consum pentru nevoile de cult: plute pentru candele, dopuri pentru sticle, cutii, pungi.
Incepand din 1952, atelierele mestesugaresti au functionat in arhondaria manastirii, transformata si adaptata acestui scop, pana in 1958, cand au fost desfiintate.
La sfarsitul anului 1954, in atelierele mestesugaresti lucrau 130 cooperatoare maici si surori. in anii 1955-1956, insa, reducandu-se activitatea in sectiile tesaturi si confectii, din lipsa de comenzi, unele maici tinere au trecut la sectia de covoare, iar cele varstnice au iesit din cooperativa si s-au angajat in atelierul manastiresc, unde munca era mai usoara, incat pe anasmablu numarul cooperatoarelor a scazut. La sfarsitul anului 1958, din lipsa totala de comenzi si deci de activitate productiva, cooperativa s-a lichidat.
In ianuarie 1973 s-a infiintat un atelier manastiresc, incadrat Atelierelor Institutului Biblic al Patriarhiei Romane, cu urmatoarele sectii: prese-metale pentru cruciulite si medalioane; cizelura pentru candele, potire, cadelnite, icoane mari de catapeteasca, garnituri la coperti de Evanghelie si la cruci, mari si mici, de mana, de masa, de binecuvantare; pictura de steaguri si epitafe; croitorie de vesminte arhieresti, preotesti si diaconesti, panze pentru pictura, franjuri de steaguri, fesuri preotesti, si altele. La inceput, au lucrat in atelier 32 de maici si surori, sub indrumarea monahiei Iuvenalia Georgescu, in timp ce obstea numara 122 calugarite si 14 rasofore. In 1974 au fost tunse in monahism 4 surori. In prezent, in atelier lucreaza peste 40 de maici si surori.
(Extras din "Monografia Sfintei Manastiri Pasarea" a Monahiei Dositeea)
